3. Având în vedere simbolismul ochiului, organ al cunoaşterii supreme, ce priveşte nu numai spre

lumea exterioară, ci şi spre cea interioară, comentează şi interpretează enunţul următor, care se

referă la căpitanul Isac:

„Obrazul drept, boţit spre ochiul stors, parcă era încleştat şi pecetluit pe totdeauna intr-o durere.

Iar ochiul cel viu, mare şi neguros, privea țintă în jos in neagra fântână a trecutului".